Iata ca se poate si la noi sa se faca ceva din nimic.
Prima data cand am ajuns aici (intamplarea facand ca un unchi sa-si ridice o cabana inacest loc pitoresc acum 6 ani) nu era mai nimic, decat un drum de piatra sapat in munte parca doar pentru nevoile oierilor locali si al celor care exploatau zacamintele de aur lemnos. Avand in vizita in Craiova cativa buni prieteni din Tulcea ne-am gandit (eu si sotia mea),temperaturile fiind extreme in vara, sa facem o baie de racoare montana cu mireasma de cetina de brad (locatia aflandu-se la peste 1700 m altitudinea unde bradul este rege in tinutul padurilor). Am ramas placut surprins sa vad cat de mult sa investit in infrastructura in zona respectiva, si cum un drum aproape impracticabil s-a transformat intr-un drum aproape ca in palma ceea ce este de neinchipuit si de altfel neobisnuit pentru tara in care vietuim, cand stii, ca utilizator permanent al retelei de drumuri nationale ca nimic nu se face pentru inleznirea deplasarii dintr-o localitate intr-alta si ca oricat vei alerga nu vei scoate nici-odata, intre plecare si destinatie, o medie mai mare de viteza de 60 km/h
